Cadourile corupte ale demnitarilor

Deşi legea interzice păstrarea anumitor cadouri pe care funcţionarii publici le primesc de la unele persoane, aceştia nu se prea grăbesc să o respecte. Nici organele de drept nu se grăbesc să tragă pe cineva la răspundere pentru astfel de acţiuni. Chiar dacă unele cadouri au servit drept cauză pentru deschiderea unui dosar, acuzaţiile aduse sunt nu corupţia sau protecţionismul, ci contrabanda. Şi asta, potrivit experţilor, dintr-un motiv cât se poate de simplu — legile cu privire la cadouri nu sunt funcţionabile. În acelaşi timp, fondul special în care ar trebui să fie colectate cadourile «interzise» este invizibil. citeşte mai departe →

Nr. 192
(14 august 2008)
Click pentru a descărca în format PDF





  • Crezi că ţi se încalcă drepturile?
  • Vrei să cunoşti mai multe despre sistemul de justiţie?
  • Ai nevoie de o consultare gratuită la un avocat?
    Jurista Lilia Gulcă te aşteaptă în fiecare zi de joi, de la ora 10:00 până la ora 12:00, la redacţia Ziarului de Gardă —
    Casa Presei, of. 436

Bucate de Lupoaică pentru un Guvern cu fobii

Scos încă în 2005 de pe piedestal, monumentul «Lupoaica — Romulus şi Remus», este supus unei restaurări pline de ghinion. Periodic, ministrul Culturii şi Turismului, Artur Cozma, declară că acesta va fi reinstalat imediat ce va fi restaurat. Pe de altă parte, «lupoaica», aşa cum a declarat ministrul pentru Ziarul de Gardă acum trei ani, e încă «în bucate». Din cauza tărăgănării semnării contractului dintre muzeu şi întreprinderea care ar trebui să restaureze monumentul, simbolul latinităţii rămâne ascuns în laboratorul de la subsol. continuare →


Oamenii din mlaştina mohorâtă de la Criva

După aproximativ 230 de km depărtare de Chişinău, în nord-vesti, ajung în localitatea Criva din raionul Briceni. Satul este situat între două dealuri. De pe un deal se vede România, iar de pe celălalt — Ucraina.

După cum spun oamenii de aici, este cel mai frumos sat, pentru că din acest loc poţi spune că vezi trei ţări. Stai în Moldova, pe dealul din dreapta-vezi România, iar pe cel din stânga — Ucraina. Criva este împărţită în jumătate de şoseaua centrală care duce spre cel mai mare punct vamal al R. Moldova, cel de la hotarul cu Ucraina, în regiunea Cernăuţi. Sătenii le numesc partea din deal şi partea din vale a satului. Dacă acum câteva săptămâni acest sat era ca o gură de rai, acum partea din vale s-a transformat într-un loc pustiu, într-o mlaştină. Apele s-au retras, dar consecinţele au rămas. Acestea nu pot fi şterse uşor din gândurile şi din viaţa oamenilor. Nici nu-şi pot imagina, cum casele lor, în care până mai ieri te puteai odihni în linişte după o zi de muncă, acum s-au transformat în ruine sau sunt gata-gata să se prăbuşească. Pe sătenii din Criva i-am găsit stând grămăjoară în faţa clubului din sat, aşteptând să primească ajutoare umanitare, ajunse aici din toate zonele Moldovei. Lacrimi. Durere. Strângeri din umeri, a neputinţă. Aceasta este imaginea care mi s-a perindat în faţa ochilor, aflându-mă în acest sat. continuare →


Caise şi stafide în loc de «Margolin»

Bine dispus de dimineaţă, avocatul parlamentar, Ivan Cucu, a fost găsit, marţi, 12 august, împuşcat cu o armă de tip Margolin în biroul său de serviciu. La scurt timp, decesul a fost confirmat şi de viceministrul de Interne, Valentin Zubic. Versiunea suicidului a fost promovată insistent şi neîntârziat de oamenii legii. «El a tras un glonte în regiunea pieptului, care a fost mortal», a fost explicaţia imediată a lui Zubic. Nu s-a mai oferit spaţiu pentru alte versiuni. Se pare că, oficial, nimeni nu şi-a mai adresat nicio întrebare atunci când cadavrul a fost găsit lângă uşă. De la birou, până la uşă, erau urme de sânge. Se pare că ombudsmanul s-a târât pe jos. De ce s-ar fi împuşcat, ca mai târziu să se târască până la uşă, încercând, probabil, să se salveze? De fapt, Ivan Cucu suferea de insuficienţă renală. Periodic, pentru a rămâne în viaţă, bărbatul făcea hemodializă, la o clinică din Chişinău. De altfel, psihologii spun că stresul bolii măreşte pofta de viaţă. continuare →


Învingătoare în lupta pe care puţini o câştigă

Prin anii 1999—2000 am suportat una dintre cele mai severe dureri în partea stângă a capului. Această durere ce îmi ţinea creierul ca într-o menghină a durat 6 luni. În accesele extreme, vroiam să mă lovesc cu fruntea de pereţi, şi alt gând decât acela că aş fi avut cancer nu îmi venea. Nu mai puteam citi de câteva luni, nu mai puteam vedea nimic clar. Am avut un moment în care m-am întrebat: ce aş pierde dacă aş muri în curând?

Din acel moment am decis că, orice s-ar întâmpla, aş vrea să văd mai întâi lumea, să cunosc oamenii cu problemele şi bucuriile lor. continuare →


Un test ratat de funcţionarii publici

Majoritatea autorităţilor şi instituţiilor publice au o atitudine neglijentă şi iresponsabilă faţă de respectarea legislaţiei în domeniul accesului la informaţie. Aceasta este concluzia la care a ajuns Centrul «Acces-Info», după elaborarea celui de-al doilea raport de monitorizare, prezentat la finele săptămânii trecute. Chiar dacă autorii studiului menţionează faptul că, pe parcursul anilor 2007—2008, s-au întreprins şi se întreprind mai multe măsuri pentru a asigura liberul acces la informaţie, tot ei spun că aceste măsuri rămân a fi ineficiente.

Astfel, potrivit studiului «Dreptul la informaţie: pe hârtie şi în realitate», în perioada decembrie 2007 — iunie 2008, au fost expediate 4839 de solicitări. Răspunsuri au venit doar la a cincea parte dintre acestea, iar peste 20 la sută, din cele 934 de răspunsuri, au fost incomplete sau formale. continuare →